Bibliotecarul
A venit bibliotecarul
să-i dau găzduire
în biserică.
Era îmbrăcat în haine
din foi de hârtie
din toate cărţile tuturor limbilor
scrise ori nescrise.
Hainele lui
cu mulţi ochi
şi pene
şi aripi imprimate
pe îmbrăcămintea de hârtie.
Fiecare cuvânt
un ochi
fiecare literă
o ureche
fiecare pană
un zbor
fiecare aripă
un orizont.
Erau şi semne ale unor scrieri necunoscute
la care el muncea de secole
să le afle înţelesul.
Şi a venit aici
în oraşul cu mii de căsuţe tăcute
nişte biblioteci
de fapt
să dezlege înţelesul neînţelesului veşnic.
Cât a aşteptat
în hotelul acesta tăcut
anticamera biroului de zbor
l-au vizitat
fete şi băieţi
poate îngeri
cu feţe azuriu – albastre
ochii violet
haine luminoase
şi mâini argintii.
Iar el
văzând atâta lume nouă care ieşea din cărţi
şi-l salutau voios
cu zâmbetul lui sfios
şi fără ifose
s-a prezentat:
poate deja ştiţi
eu sunt bibliotecarul Constantin Donose.
Atunci din înalturi o voce i-a răspuns aşa:
bine ai venit fiule
intră în Cartea mea!
Copac rănit
Călugărului Mina
Bate toaca la schit
ciocănitorile scot dopurile de cerumen
din urechile bolnave
să se audă
imnele serii.
Către Tine strig Doamne
auzi-mă
şi spune-mi despre călugărul Mina
care căuta puşcăria
cu lumânarea aprinsă.
La schitul din inima zdrobită
tocmai a sosit Nicolae
evreul rătăcitor
călător printe stelele
şi lumile, în surpare.
Şi-am privit
porumbelul botezului
trimisul lui Hristos
sărind în jurul cristelniţei improvizate
o cană cu „apă viermănoasă“
limpezită de „Duhul rapid“
cel prezent în închisori.
Bughi, bughi, bang!
Rohia
Rohia
fată fecioară
deschide-ţi ochiul
cu sprâncene de cetini
şi cântă din clopote de aramă
că vine nănaşul sfântului tău
drumeţul Mina
nebunul pentru Hristos
cel neascultat
necrezut
şi îngropat de atâtea ori
în ochiul lui Dumnezeu.
Bughi, bughi, bang!
Câţi în Hristos v-aţi botezat
prin jilave
periprave
râpile robilor
nebuniile piteştilor
şi râmnicenilor săraţi
în brazdele peste brazdele
din câmpiile durerii
în Hristos v-aţi şi-mbrăcat
prin parola veşniciei
înviere rourând.
Bughi, bughi, bang!
Nu voia să plece în rai!
Cu sudoare şi lacrimi
a coborât raiul în gulagurile comuniste.
Acolo şi-a construit mănăstirea
în temniţă
iar paznicii torţionari
păzeau schitul pe dinafară.
Printre martiri şi sfinţi
un călugăr îmbrăcat în zeghe
scoate din inimă
firimituri de lumină
semne vizibile
pe cărarea lui Hristos.
Jertfă
Din cuvinte tăcute
construieşti un scaun
pe scaun semeni boabe de grâu.
În holda aurie aşezi o făclie înaltă
începi să urci
pe peretele rotund de ceară
până la vatra focului.
Acolo te ţii de flacără
şi treci pe o uşă de rouă.
Flacăra coboară
mistuindu-şi combustia.
În ochii noştri
rămâne doar uşa de rouă
pe care ai plecat.
