AŞTEPTARE
Aştept să se deschidă fereastra spre cer
într-un oraş antic asfixiat de ţigani
străbătut de grote cu grîu mumificat
zidurile au dispărut furate cărămidă cu cărămidă
la marginea aşezării străvechi ciorile
se lovesc violent de umbra copacilor
zburînd în stoluri deşuchiate spre nord
să spunem totuşi ceva de bine
fără a oferi multe detalii
despre fericirea zilei de azi
pentru simplul fapt că existăm
soarele zîmbeşte bonom
lumina reflectă oglinzile lunii de mai
despărţindu –mă vesel şi zgomotos
de tristeţea diurnă a înserării
m-aşez înţelept la masa tăcerii
aniversînd ospăţul galben al toamnei
posibil să fiu moartă şi n-am observat
trecerea-i atît de subtilă
rămîn în fiecare zi tot mai puţină
într-un oraş straniu plin de ţigani
şi grîu mumificat
TIMPUL ACELA
Cred c-a venit ceasul acela neaşteptat
totuşi va rămîne aici o umbră înaltă
locuind ca de obicei în camera alăturată
unde pendula mare şi demodată
rămasă din războiul cumplit dintre generaţii
ce va anunţa mereu o oră exactă
alta decît cea de la încheietura fragilă a mîinii tale
fii fără teama umbra e foarte bine educată
va conduce maşina noastră oriunde vei dori
ducînd bagajele-n spate fără a fi apostrofată
ascultînd solitară CD-ul cu second valtz
fără aţi deranja ora de fitness
va deschide uşa de la intrare la fel de galant
aşteptînd cu aceeaşi nerăbdare cînd întîrzii
la infinit prin mall-uri
repetînd extrem de atent ritualurile
domestice sau demonice cu care-ai fost
atîta timp răsfăţată
un singur lucru să ştii
ea nu te va mai putea iubi
niciodată
POVESTE CREDIBILĂ
A fost odată o fată cam negricioasă
care nu avea ochi şi nici urechi
nu prea avea nici gură
doar capul plin de tot felul
de struguri basme şi fluturi
numai din inerţie se spunea că e fată
nu vorbea prea des şi nici nu respira
despre suflet ce să spunem
era aşa ceva ca un ghem ce palpita
mai ales de spaimă
mîini şi picioare incredibil de mici
spatele i-a cresc ut mai tîrziu cînd toţi
bănuiau că are o cocoaşă
de fapt mulţi ar fi rîs în hohote
dacă ea ar fi existat
n-avea nimic din ce ar fi trebuit să aibă
de aceea cred că cel mai bine ar fi
să nici nu mai vorbim
pentru că ea oricum
a refuzat de la început
să existe
UITARE
Mama cam uitase să mă nască
întreba cînd şi cînd dacă sunt bine
mă cufundam în negura ancestrală
conectat la amintirile vagi ale strămoşilor
spionam printr-o oglindă concavă
nu sunt încă pregătit! scînceam printre vene
mi-i teamă de lumina nemiloasă a zilei
