Rănile veciei
Cum cernea vecia seara pe la denii
Raze aurite-n ochiul infinit,
A sărit o clipă din clepsidra vremii,
Mai avea pesemne ceva netrăit.
Prinsă în vârtejul pumnilor de ceară
S-a grăbit să afle universuri noi
Şi-a lăsat lumina într-un miez de vară
S-o boteze tainic, clipa de apoi.
Dar sărind din matcă s-a întors la tine,
Să-ţi sărute gândul încă nenăscut,
Lacrimile, uite, i-au rămas divine,
Chiar de-i curg adesea pe obraji de lut.
Reîntoarsă clipa-ţi pare infinită,
Rănile veciei le-a tămăduit,
Ai trăit iubirea încă neiubită
Şi iubeşti poetul tot cum l-ai iubit.
Călătorie
A-nceput să ningă într-un miez de vară,
Îngheţam durerea cursă printre gene
Şi împins, de clipă, dintr-un beci afară,
Injectam lumină nopţilor în vene.
Mugetul furtunii despărţea pleiade,
S-adâncească noaptea-n ochii reci şi goi,
Numărând himere, a întins năvoade
Să cuprindă bezna ce venea puhoi.
Au căzut din luntre alte Perseide,
Când răpus de umbre am cerut cârmaci
Şi-am vazut oglinda care va închide
Ultima tăcere-n care mă îmbraci.
Am umblat cu luntrea singur în derivă,
S-a topit zăpada, bezna s-a-necat,
Dar păstrează cerul clipa în arhivă,
Chiar de-n miezul verii iar am ancorat.
360 de zile
Hai, şterge amprenta lăsată-n cuvânt
Şi taie cinci zile din anul ce vine,
Mă-nchide în cerc un alt legământ
Cum focul se-nchide în miezul de pâine.
Cu palma din care zăpezile curg,
Acoperă-mi gândul rănit de uitare,
Există-n spitalul din cer un chirurg
Ce vindecă paşii uitaţi peste zare.
Cât ies dintre umbre juraţi să acuze,
Perdeaua din stele n-o trage la geam,
Lumini fără formă îmi sunt călăuze,
La banca visării dobânzi nu mai am.
E anul mai mic, dar cercu-i mai mare,
Rănit de o dreaptă un punct se divide;
Amprentele veţii sunt linii neclare
Pe palma în care cresc doruri avide.
Dreptul la secundă
S-a deschis o bancă lângă-o mânăstire,
Vin să ceară credit vânzători de visuri,
C-au gajat cu viaţa pentru o iubire,
Şi-au trăit aievea numai în abisuri.
Capitalul băncii-i capital străin,
Au venit arhangheli, serafimi şi magi
C-au simţit durerea ochiului divin,
Ce strângea-n clepsidră sufletele dragi…
Şi-au adus aportul fiii nenăscuţi,
Şi-au cerut să scadă rată la dobândă,
Să obţină credit îngerii recruţi,
Au plătit cu visuri dreptul la secundă.
